mda, ce să zic? am avut câteva tente, dar probabil laşitatea, teama, încă nu mă simt pregătită să trec în eternitate, m'au oprit de fiecare dată. În plus, dacă încă de la vârsta asta mă gândesc că nu mai există rezolvări la problemele mele, peste câţiva ani ce voi face? Asta m'a oprit de fiecare dată, speranţa că mâine e o nouă zi, cu timpul toate se vor şterge, şi încep în fiecare zi altceva, încercând să mă îndrept. De probleme nu vom scăpa niciodată, însă sinuciderea nu reprezintă o soluţie, mai degrabă dovedeşte faptul că eşti mult prea slab să'ţi asumi răspunderea pentru faptele tale, şi de asemenea laşitatea de care dai dovadă în faţa vieţii. Fiecare vom avea un sfârşit, e mai bine să aşteptăm să vină natural, nu să ni'l provocăm cu mâna noastră.
Mda, discutarea cu o persoană pe care tu o consideri de încredere şi în faţa căreia simţi că poţi să te dezvălui e indicată, te ajută mai mult decât crezi, şi vei ştii că întotdeauna vei avea un sprijin, un umăr pe care să plângi, şi vice'versa.